Un maestru blăjean al penelului – HOREA CUCERZAN

HOREA CUCERZAN

La împlinirea celor 70 de ani de viaţă, pictorului blăjean Horea Cucerzan, sâmbată 9 august 2008, în sala mare a Primăriei Municipiului Blaj i s-a decernat titlul de Cetăţean de Onoare al Blajului, având totodată loc şi lansarea albumului omagial „CUCERZAN”, retrospectivă a întregii opere a mestrului, un album care merită vizualizat şi savurat în toată splendoarea lui.
De-a lungul timpului a avut o activitate profesională prestigioasă materializată prin:
- participarea la 18 expoziţii personale în ţară;
- participarea la 21 de expoziţii personale în străinătate (Italia, Franţa, Germania, Austria…);
- 13 expoziţii de grup în ţară şi străinătate (Belgia, Suedia, Italia şi Serbia);
- participări la 19 tabere de creaţie (Valea Doftanei, Blaj, Bechet, Italia, Ungaria);
- călătorii de studii şi documentare (Austria, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Olanda şi SUA);
- prezenţa cu lucrări de artă în colecţii de stat şi particulare din peste 16 ţări;
- lucrări de artă monumentală (Staţiunea Venus, Palatul Lippomano – Padova, Palatul Uniri – Alba Iulia);
- apariţia în 16 publicaţii şi albume de artă;
- donaţii în ţară şi străinătate.
Cu această ocazie, maestrul a avut amabilitatea de a-şi exprima câteva gânduri despre viaţa şi activitatea sa, din care reţinem: „acest album este adevărata mea carte de vizită, care mă reprezintă în totalitate, munca desfăşurată de-a lungul a 45 ani de activitate, cu care mă prezint oriunde mă duc în lume”.
Născut şi educat la Blaj pâna în clasa a VIII-a, apoi la Aiud, urmând Liceul Mixt Român (deoarece la Blaj se desfiinţase Liceul Sf. Vasile cel Mare în perioada anilor 1950, ani de grele încercări pentru pentru Şcolile Blajului). Urmează apoi la Cluj-Napoca cursurile Institutului de Arte Frumoase „Ion Andreescu”, şase ani la secţia Pictură, promoţia 1963, dar în acest răstimp s-a reîntors de nenumărate ori la Blaj, în vacanţe, unde îşi avea părinţii, neamurile şi prietenii...
După terminarea studiilor a fost repartizat la Bucureşti ca profesor la o Şcoală generală şi apoi la Palatul Pionierilor – Cotroceni, timp de 8 ani, unde a lucrat cu elevii selecţionaţi şi studenţii în practică şi apoi la Liceul Cervantes unde a predat Istoria artelor şi Desenul tehnic.
În toată această perioadă a pictat, s-a ocupat de artă, dar a şi lucrat, deoarece din artă nu se putea trăi, nici atunci, ca şi acum. Chiar dacă vinzi astăzi un tablou, vinzi mâine trei, poate mai vinzi peste trei luni încă unul, dar dacă nu ai o continuitate în obţinerea de venituri..., cheltuielile fiind lunare, trebuind cumpărate materiale, culori, pânza pentru lucru, de aceea trebuia şi un alt angajament, certitudinea unui venit lunar.
A făcut în acest mod, expoziţii personale, de grup, republicane, ca să poată deveni, la început, membru stagiar al Uniunii Artiştilor Plastici din România, cu anumite drepturi şi obligaţii: să poată poseda propriul atelier de lucru, dreptul de a expune în galerii de artă sau să participe la excursiile de documentare cu anumite facilităţi, ca apoi în 1980 să devină membru definitiv. La intrarea în Uniune erau 50 de candidaţi/loc; s-a luptat cu toţi 50, deci a avut valoare, căci fără valoare era aproape imposibil de intrat şi atunci ca şi azi.
În 1983 a ieşit prima dată în străinătate, o mare bucurie având la o expoziţie în parteneriat la Academia Româna din Roma, o expoziţie mare, timp de o lună, expunând împreună cu un artist italian, Carlo Fontana. Şirul expoziţiilor italiene aşa au început; acolo era un critic de artă, Sandra Giana da Natazio, care l-a remarcat dintre ceilalţi pictori deoarece lucrările sale exprimau originalitate, aveau forţă şi îl reprezentau în totalitate, aşa continuând apoi să expună la Padova, Milano, Manfredonia - Sicilia, Pescara ş.a.
Managerul care s-a ocupat de întreaga sa activitate artistică, a fost la început un cunoscător italian în vârstă acum de 90 ani, care avea reprezentanţă, era o persoană cunoscută în domeniu, care să-ţi facă relaţii, să înţeleagă pictura, făcând aprope totul ca artistul să se poată concentra, ocupa de artă, să lucreze. În prezent îl are ca manager pentru Franţa pe Paul, care înţelege arta, care îi organizează expoziţii: la Saint Tropez cu 90 de lucrări, Paris apoi la Montpeliere şi Strasbourg.
Muzica se ascultă, iar pictura se priveşte, aşa că nu este nevoie de traducător, este un limbaj comun pentru toţi oamenii predispuşi la artă.
„Eu întodeauna am gândit pozitiv – mărturiseşte artistul –, mai ales în privinţa tinerilor, mi-a plăcut să fiu înconjurat de ei, să îi pun la treabă, să înveţe, iar eu aş vedea, la Blaj, înfiinţarea unei Şcoli de artă, pusă la punct cu burse interne pentru studenţi, atât tineri români cât şi străini, care să studieze anumite teme de lucru; să restaureze diferite icoane, tablouri vechi etc., pentru a se orienta în activitatea viitoare, în cariera pe care o vor alege şi vor urma: artă monumentală, pictură, sculptură, …începând astfel să se integreze în bresla artiştilor. Proiecte de viitor pe care doresc să le realizez, ar fi următoarele: expoziţie la Dej, la galeria „Frezia”; pictarea noii Biserici Greco-Catolice din Mihalţ; în mai-iunie 2009, la Muzeul de artă din Braşov, o retrospectivă; la Drobeta Turnu Severin o expoziţie. Doresc totodată să fac, în 2009, o expoziţie retrospectivă în Italia (ţara mea de adopţie) şi totodată să-mi cumpăr o casă în Blaj ( sufletul locului mă recheamă ) unde să-mi deschid un Atelier de lucru”.
Noi, admiratorii şi iubitorii de frumos, de artă veritabilă, îi dorim maestrului Horea Cucerzan multă putere de muncă, aceiaşi deschidere spre Dumnezeul tuturor, seninătate şi La mulţi ani!

Ing. Ioan MIHĂLŢAN PĂNĂZANUL

Veşnicia satului ardelean – Alexandru Mureşan la 80 ani

Ajuns la vârsta senectuţii, la 80 de ani, Alexandru Mureşan a ridicat arta prelucrării lemnului la rang de măiestrie; din mintea şi mâinile sale a izvorât un tezaur, o comoară în miniatură, satul său cel drag, Valea Sasului numit, precum şi versurile zic:

Doamne cât era de bine

Când eram în sat la mine

Că eram cu toţi acasă

Şi ne aşezam la masă

………………………..

Aşa-mi vine câte-un dor

Să mă duc în sat să mor

Să mă duc la mine acasă

Unde-i vatra stămoşească.

Satul apare tăcut şi oarecum rece, veşnicia lui surprinsă fiind pe lemn cu crâmpeie din viaţa satului de odinioară: de la munca câmpului, aratul de primăvară, săpatul, cositul ierbii şi până la recoltat, treieratul cu batoza, oameni îmbrăcaţi în straie ţărăneşti surprinşi în plină mişcare şi efort.

În alt loc se vede un alai de nuntă, cu nuntaşi în veselie, cu muzicanţi, nuntaşi călare sau în căruţe, parcă toate în mişcare, dând ton de viaţă şi voie bună. Se văd bărbaţii îmbrăcaţi în cioareci, în chimeşi lungi, încinşi la brâu cu şerpar, alături de femei gătite cu ie, bluză şi cătrinţă, antrenaţi în horă şi la joc. Negrul şi albul, firul auriu, cruciuliţele, motivele florale, tricolorate însemnele naţionale, podobind inundă straiele nuntaşilor specifice zonei văii Târnavei Mici.

Satul este imortalizat cu uliţele sale, cu casele prinse în forfotă, cu biserica plină de evlavie, şcoala cea care ne-a iluminat minţile, moara satului în care ţăranii îşi macină recolta de cereale de peste an, cu oameni în diferite ipostaze ale vieţii, copii la joacă pe un tăpşan, ş.a.

În Târgul săptămânal, astfel ilustrat, se adună oameni din tot ţinutul, din Alecuş până la Fărău, de la Biia până la Feisa, îşi procură cele necesare traiului, de la cereale şi animale, până la buţi şi ciubere de mocani meşteşugite şi scoborâte din Munţii Apuseni. Aici se întâlnesc târgoveţii, se leagă şi desleagă tranzacţii, se înnoadă poveşti la un pahar de beutură la birt, după care fiecare se întoarce la sălaşul lui continuând-şi viaţa cea de toate zilele.

Pereţii Muzeului, frumos împodobiţi, cuprind costume populare de bărbaţi şi femei, ştergare şi covoare populare, obiecte gospodăreşti, de la blide şi căni din lut până la unelte tradiţionale folosite în activitatea cotidiană a gospodăriei, obiecte de artizanat precum şi albume de familie.

Ceea ce atrage în mod deosebit atenţia sunt motivele populare încrustate pe porţi, stâlpi, streaşini şi turnuri, specifice caselor de la sate, precum şi coloritul lor, remarcat fiind, cu farmecul său, acel albastru Mândră-mărie. Un ajutor nepreţuit a primit din partea soţiei, o iscusită ţesătoare, care i-a îmbrăcat pe copii, pe ţărani.

Un dialog se poartă spontan cu meşterul nostru popular, care prin vorba lui molcomă şi limpede te introduce în atmosfera vremii, îţi deapănă amintiri din tinereţe cu obiceiuri tradiţionale din lumea ţăranului român.

Lemnul, prelucrat cu suflet şi migală de către Alexandru Mureşan, oferă satului o imortalitate de-un neam cu veşnicia sufletului ce-a fost pus în operă, ca şi în versurile:

Cu lemnul voi mai povesti

De-acum încolo, o veşnicie...

Eu n-oi mai fi, voi veţi privi

Străvechiul sat în simfonie...

Merită văzut acest Muzeu în miniatură al satului, al ţăranului român, situat sus pe Hula Blajului, lângă lacul Chereteu, mai ales de cei tineri, ca o evocare a tradiţiei, a neamului românesc, a perpetuării vieţii românilor pe aceste meleaguri, precum poftesc versurile a zice:

Nu-i nimic aşa frumos

Aşa cum a fost satul nost'

Acolo eu m-am nascut

Şi îl iubesc aşa de mult.

Pentru asta am cioplit,

Am cusut şi am muncit

Acest sat aşa de mic

Să nu rămâie părăsit

Şi l-am pus la mine acasă

Cine vrea acum să-l vadă,

Copii, tineri şi bătrâni

Satul nostru din străbuni.

Ing. Ioan MIHĂLŢAN PĂNĂZANUL

Blajul confirmă! Un adevărat centru de studii!

Conf. univ. dr. Cristian Barta,

Epistemologie teologică, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2008 (pp. 308)


Am avut fericita ocazie de a mă împroprietări, bună parte dintr-un demers personal amplu, încercând „...o înţelegere cuprinzătoare a culturii, în care religia şi-a reluat locul firesc...”(Andrei Marga), cu o nouă carte, un demers elevat, care reuşeşte o profundă reflecţie căutând a lămuri suflării asupra Cuvântului viu şi creator al lui Dumnezeu, analizând pentru aceasta valorile ştiinţelor, îndeosebi ale filozofiei, cu durere şi dragoste pentru omul contemporan, într-o lume în care facil este acestuia a se pierde, în care adesea se simte ca un individ abandonat, expus unor multitudini de probleme, precum foarte bine s-ar putea regăsi – liman al liniştirii conştiinţei – cu nădejde împărtăşindu-se de Adevăr.

Este vorba despre cartea „Epistemologie teologică”, apărută în pragul dintre ani la Editura Argonaut, (2008/2009), având ca autor pe distinsul director al Departamentului Blaj al Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, conf. univ. dr. Cristian Barta, un volum consistent calitativ/cantitativ, antidot multor rătăciri, încă de pe coperta unu fiind pus iconic sub semnul Coborârii Spiritului Sfânt, vistieria tuturor bunătăţilor.

Reconciliant, Părintele dr. Cristian Barta, într-un mod luminat, precum sunt şi cursurile teologice universitare, comunicările şi conferinţele domniei sale, toate le-ar dori împăcate ca într-o nouă viaţă, o nouă lume, dar al unicităţii Spiritului Sfânt curăţitor a tuturor racilelor, drept care îndeamnă la priceperea sensurilor, dobândirea înţelegerilor, din care rezultă veridica interpretare a prezentului care nu se poate disocia de influenţa istorică exercitată de tradiţia creştină.

Structurată pe şapte capitole, dacă o voi aborda ca un teolog, asimilându-o ca utilitate la categoria manuale, la un cântar matematic, gândesc la greutatea cu care se propune studioşilor prin bogăţia de surse bibliografice: izvoare biblice(4), patristice(30), magisteriale(14), liturgice(1), apoi dicţionare şi enciclopedii(20), opere şi studii(187!!), deopotrivă româneşti şi străine; altfel, dacă o apuc încetişor, mireneşte, (cu arhiprezenta sete de a teologhisi, de a cunoaşte ceea ce ar putea covârşi, de a studia despre Dumnezeu, toate acestea desigur caracterizând şi pe laici), ascult septetul capitolelor grăitoare despre: Istoricul ştiinţificităţii teologiei; Credinţă, raţiune şi experienţă în studiul teologic; Metoda teologică. Perspectiva istorico-sistematică; Despre izvoarele teologiei greco-catolice româneşti; Teologia catafatică, apofatică, doxologică; Limbajul teologic; Magisterul şi libertatea de cercetare a teologului, care îmi liniştesc ispitele de a crede câtuşi de puţin, mândrindu-mă, că ştiu cumva, pe undeva, ceva... Două traduceri în rezumat favorizează doritorilor lectura şi în limbile engleză şi italiană.

Da, în urma lecturii propuse de Pr. dr. Barta Cristian a Epistemologiei teologice, ca un pământ făgăduit, are loc o ieşire, în urma unui proces al cunoaşterii, căutată în cadrele a diferite ştiinţe care însele cercetează posibilitatea cunoaşterii lumii de către om, legile, izvoarele şi formele acestei cunoaşteri, în întâmpinarea unei revederi a teoriei cunoaşterii.

Este această oportună lucrare o nouă confirmare că la Blaj se face cercetare de calitate, că Blajul este un centru de studii, de spiritualitate, cu remarcabil potenţial creator, că Blajul răspunde aşteptărilor într-un orizont de înalt nivel intelectual, chiar dincolo de baremul care l-au propus zeloşi înaintaşii prefigurându-se.

Mihai C. Szilagy/Târnăveanu

Reuniunea anuală 2009

ANUNT

Conform circularei nr. 1/12.01.2oo9 a Despărţământului "Timotei Cipariu"Blaj,
se reaminteşte că în ziua de 07.02.2009, orele 10
va avea loc Reuniunea anuală 2009 a Comitetului Director ASTRA "Timotei Cipariu" Blaj.

Desfăşurarea reuniunii va avea loc la Centrul de Formare Profesională a Adulţilor Blaj, Str. Eroilor, nr. 22.

Ordinea de zi:
Prezentarea Raportului de activitate pe anul 2008
Proiectul de activitate şi bugetul pe 2009
Rapotul de activitate al preşedinţilor Cercurilor Astra care va cuprinde: evidenţa clară a membrilor, înscrierea de noi membrii în anul 2008, cotizaţia membrilor, acţiuni culturale organizate în 2008 şi cele proiectate în 2009
Discuţii şi propuneri
Mesaje şi saluturi
Prezentarea unui material privind întocmirea de proiecte culturale.

În vederea publicării unui documentar "Repere culturale astriste 2008" se cere cercurilor culturale să trimită materiale semnificative însoţite de materiale ilustrative, până la data de 07.02.2009, conform modelului:
Data,
Locul desfăşurării,
Denumirea activităţii,
Informaţii succinte asupra activităţii,
Organizatori principali.

În speranţa unei bune colaborări pentru îmbunătăţirea activităţii ASTRei noastre, primiţi cele mai sincere urări şi spor în tot ceea ce întreprindeţi spre binele comunităţii.

Semnează Prof. Silvia Pop, Preşedinte.

ASTRA în Şcoli

Iată, şi anul 2009, precum bine văzurăm înfiriparea unei tradiţii, în chiar debutul său, ne întâmpină pe iubitorii Eminescului la un nou moment cu dragoste dăruit lui. La Bucerdea Grânoasă, un loc al lui de popas.
Eminescu – trecut, prezent şi viitor, faza zonală, Ediţia a II-a, concurs-spectacol până la urmă, avându-i protagonişti pe elevii Şcolilor „Ion Pop Reteganul” din Sâncel, „Ioan Brazu” din Mihalţ, Şcoala cu clasele I-VIII din Crăciunelu de Jos, şi gazda tuturor, Şcoala „Ioan Maiorescu” Bucerdea Grânoasă.

Forfotă mare, emoţii cât cuprinde, fiorul revederii, bucuria de noi cunoştinţe, simţul vacanţei ce plutea în aer... Iau act de cele postate în Avizerul Centrului de Documentare şi Informare, inima activităţilor cultural-ştiinţifice.

Mă bucur nespus să aflu, le citesc pe nerăsuflate, poezii scrise de elevi ai şcolii-mi din sat: „Satul meu”, respectiv „Odă lui Eminescu” autoare Ioana Hârceagă (clasa a VI-a), „Gânduri ce zboară” de Sorina Soporan (clasa a VII) precum şi poezii ale animatorului lor, consilier educativ Zolti Mezei, cadru didactic cu vocaţie, care alăturat altor două inimoase profesoare Maria Roşa şi Alexandrina Baba, fac mândria directorului instituţiei de învăţământ, profesor Bărbuleţ Vasile; un exemplar parteneriat reuşit.

Juriul concursului a fost alcătuit din:

Prof. Bărbuleţ Vasile, directorul Şcolii de la Bucerdea Grânoasă;

Prof. Bloj Lenuţa, locţiitoare a directoarei de la Sâncel, prof. Gabriş Carmen;

Teolog Mihai C. Szilagy, preşedinte al Cercului Cultural ASTRA „Ioan Maiorescu” Bucerdea Grânoasă, desemnat preşedinte al juriului ca urmare a lipsei motivate a domnului prof. univ. dr. Ion Buzaşi;

Domnul Ioan Aldea, Primarul comunei Bucerdea Grânoasă;

Prof. Şarlea Iuliana , director la Şcoala din Crăciunelu de Jos;

Prof. Cârnaţ Mona Carmen, director la Şcola din Mihalţ.

Din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Alba au fost prezenţi doamna Rodica Andronescu, domnii Valeriu Gavriluţ şi Dumitru Mălin, inspectori.

Manifestarea a debutat printr-un moment de reculegere şi un memento artistic Grigore Vieru (1935-2009), tragic plecat dintre românii săi dragi.

Iată reprezentanţii din partea şcolilor prezente, în ordinea lor câştigătoare:

Locul 1, cu 442 de puncte, Şcoala „Ioan Maiorescu” Bucerdea Grânoasă, cu echipaj format din:
Maier Codruţa, Ganga Adela, Cisteian Ana-Maria Larisa, Mateiaş Oana, Soporan Simona;

Locul 2, cu 394 puncte, Şcoala „Ioan Brazu” din Mihalţ, cu o formaţie compusă din:
Păcurar Diana, Barna Flavia, Aldea Adelina, Prundar Mădălina, Cârnaţ Nicoleta;

Locul 3, realizând 332 puncte, Şcoala cu clasele I-IV Crăciunelu de Jos, singura care a avut în componenţă şi băieţi, cu următoarea echipă:
Radu Simona, Titu Marius, Kömives Denisa, Oţoiu Ştefania, Szöllösi Sergiu;

Locul 4, respectiv menţiune, cu 315 puncte adunate, Şcoala „Ion Pop Reteganul” din Sâncel, grupând în concurs următorii elevi:
Barna Maria, Şierb Diana, Limbăşan Lavinia, Barna Mădălina.

Atmosfera a fost animată de două chitare iscusit mânuite de domnii pofesori acompaniind puse pe note versificaţii eminesciene, recitări libere şi impuse din opera Luceafărului, scenete, prezentări power-point cu tematică inspirată din biografia eminesciană, recunoaşterea unei poezii după un fragment mimat, recunoaşterea unei poezii după audiţia unei înregistrări, test grilă din bio-bibliografia Poetului.

Au recitat, de bună seamă afară din concurs, din creaţiile proprii, câte o poezie, domnul inspector Mălin Dumitru şi teologul Mihai C. Szilagy/Târnăveanu.

La urmă s-au strâns prieteniile, s-au schimbat adrese, s-au făcut cadouri cărţi, s-au exprimat, altele s-au reiterat, dorinţele de-a se reedita, după alte formule, concursuri parteneriat similare şi în celelalte comune, având modelul reuşit bucerzan, totul la un pahar de suc, prăjiturele şi pupuri cu varză şi cu brânză cum se fac pe la noi.

Şi am promis, cu toţii, că la anul vom reveni spre nemurirea eminescienei opere!

Mihai C. Szilagy,
Preşedinte al Cercului Cultural Astra Ioan Maiorescu Bucerdea Grânoasă,
28 Ianuarie 2009.