4. Obiective şi mijloace de popularizare a culturii:
Cercuri culturale, Biblioteci poporale. Publicaţii
| |
Adunarea Generală de la Şomcuta Mare (1869) a aprobat regulamentul folosirii cărţilor din biblioteca Asociaţiunii. S‑a încercat includerea în buget a unor sume speciale pentru remunerarea bibliotecarului arhivar şi pentru procurarea de cărţi, publicaţii şi documente. Fruntaşii Asociaţiunii, care îşi formaseră o solidă cultură în universităţi europene de prestigiu, au susţinut de la început pătrunderea cărţii în popor, ca un mijloc important de emancipare materială şi spirituală. Între mijloacele de realizare a dezvoltării culturale şi economice, promovate consecvent de Asociaţiune, se aflau bibliotecile poporale, conduse de învăţători.[1] Cercurile culturale (agenturile) şi bibliotecile poporale au fost înfiinţate odată cu Despărţămintele, în anul 1869, dar numai Despărţămintele au avut o activitate proprie şi, prin ele, Asociaţiunea a putut să facă propagandă culturală atât de necesară în lumea satelor. Agenturile nu au putut să devină organisme vii, deşi s‑a trimis câte un început de bibliotecă poporală în comunele Despărţămintelor încredinţate spre păstrarea şi utilizarea agenturilor. Despărţămintele nu au avut posibilitatea să controleze activitatea agenturilor, să îngrijească de conservarea, sporirea şi utilizarea cărţilor.
Despărţământul Blaj, înfiinţat în cadrul Adunării Generale din 28 iunie 1870, l‑a ales preşedinte pe Timotei Cipariu, care îşi exprima „cele mai vii sentimente de bucurie văzând numărul mare din toate părţile Despărţământului, însoţit de spiritul luminării şi culturii… Văd că naţiunea noastră îşi cunoaşte ţinta la care e destinată de Providenţă să uimească, îşi cunoaşte poziţia de demnitate la care are să se ridice în rândul popoarelor civilizate şi totodată ştie prea bine că singura cale spre acest scop este perfecţionarea culturală şi cultura fiilor săi”.[2] Timotei Cipariu recomanda Comitetului ales să pornească degrabă la rezolvarea sarcinilor Despărţământului, adică înfiinţarea agenturilor şi bibliotecilor poporale.
La prima şedinţă, după aproape un an de la înfiinţare, la 5 iunie 1871, preşedintele Timotei Cipariu arată că în acest interval „Comitetul a întâmpinat mari greutăţi întru înfiinţarea agenturilor şi a bibliotecilor poporale, exprimându‑şi totuşi încrederea că, în viitor, Comitetul ales îşi va împlini datoria întrucât publicul românesc din Despărţământul Blaj va da tot concursul, lucrând fiecare român după putinţă, spre înaintarea scopului naţiunii noastre transilvane, pentru că numai aşa, lucrând toţi într‑un cuget, cu o inimă şi cu puteri unite va putea naţiunea să se ridice la o stare mai fericită şi va putea să cuprindă locul şi poziţiunea ce o merită în concursul popoarelor civilizate ale Europei”.[3]
În 1890, G. Popa evidenţia necesitatea ca bibliotecile „poporale” să fie înzestrate cu cărţile cele mai bune şi mai utile pentru popor.[4] Sprijinul acordat din partea Asociaţiunii a determinat Despărţămintele să treacă la înfiinţarea de biblioteci poporale pe lângă agenturile comunale. Canonicul blăjean Ioan Micu Moldovan, preşedintele Asociaţiunii (1894‑1901) susţine cu entuziasm despărţămintele care manifestă dorinţa de a întemeia şi susţine biblioteci poporale. Cu toate eforturile depuse de conducerea Asociaţiunii şi a Despărţămintelor, bibliotecile poporale nu prind viaţă decât după reorganizarea instituţiei, din anul 1895, când conducerea Asociaţiunii publică Regulamentul pentru funcţionarea bibliotecilor poporale, difuzat Despărţămintelor abia la începutul anului 1896. Regulamentul se adresează bibliotecarilor aleşi, iar în cele 5 capitole sunt formulate regulile de funcţionare:
1. Cărţile să conţină sfaturi şi învăţături moralizatoare;
2. Îngrijitorul bibliotecii să fie actuarul (secretarul) agenturii, care va avea toată responsabilitatea pentru toate cărţile date în grija sa;
3. Bibliotecarul va ţine un registru cu toate cărţile cumpărate sau donate. Cărţile vor fi înregistrate în ordine alfabetică, pe lângă titlu, menţionându‑se numele autorului şi preţul. De asemenea, să se înregistreze toţi cei care au împrumutat cărţi, data împrumutului şi a înapoierii. Să se prezinte un raport la fiecare adunare generală despre situaţia cărţilor din bibliotecă: câte au fost citite, numărul de cititori, pentru a se cunoaşte interesul faţă de carte şi faţă de această instituţie.
4. Fiecare locuitor din comună care are document că este membru al ASTREI are drept să ceară cărţi spre citire şi obligaţia să plătească o taxa de 50 creiţari. Cel ce ar murdări, ar strica sau ar pierde o carte, e obligat să plătească preţul ei sau să procure alta în loc.
5. Bibliotecarul are obligaţia să comunice Despărţământului donaţiile primite.
La sfârşitul secolului al XIX‑lea şi începutul secolului al XX‑lea se constată o permanentă preocupare din partea conducerii Asociaţiunii de a sprijini moral şi material programul Despărţămintelor de a înfiinţa biblioteci poporale în agenturile existente. Comitetul Central este preocupat de alcătuirea unui regulament al bibliotecilor, prin care să se stabilească şi lista de cărţi sau publicaţii care ar merita să fie cumpărate de Despărţăminte pentru bibliotecile poporale. Regulamentul pentru înfiinţarea şi administrarea bibliotecilor poporale ale Asociaţiunii, aprobate de Comitetul Central în Adunarea Generală de la Deva din 1899, formula orientările tematice şi cerinţele care îi vizau stilul şi accesibilitatea prezentării cunoştinţelor. În şedinţa Secţiunii Şcolare a Asociaţiunii din 18 iulie 1904 s‑a aprobat repertoriul bibliografic, cuprinzând scrierile menite a face parte din orice bibliotecă poporală.[5]
Marele binefăcător al Asociaţiunii, Vasile Stroescu a acordat suma de 25.000 coroane pentru: cumpărarea de cărţi pentru popor (15.000 coroane), tipărirea unor cărţi recomandate de el (9.800 coroane) şi expedierea cărţilor la bibliotecile săteşti (200 coroane). După primul război mondial s‑au reluat eforturile Asociaţiunii pentru înfiinţarea de biblioteci. Andrei Bârseanu a lansat un apel, în anul 1920, către comunele noastre româneşti, prin care se insista pe necesitatea continuării iniţiativei Asociaţiunii de a se înfiinţa case naţionale în oraşe şi sate care să dispună şi de bibliotecă.[6]
Sub auspiciile Despărţământului Blaj au luat fiinţă şi au desfăşurat o activitate importantă un număr însemnat de biblioteci poporale; astfel, de la 4 biblioteci în 1896 se ajunge la 11 în 1908. La sfârşitul anului 1911, la aniversarea semicentenarului Asociaţiunii exista un număr de 15 biblioteci, toate cu activitate corespunzătoare. În anul 1914, sub preşedinţia lui A.C. Domşa, existau 16 biblioteci, care aparţineau agenturilor comunale. În anul 1928, printr‑o nouă organizare teritorială, numărul bibliotecilor era identic cu al agenturilor; raportul de activitate al conducerii Despărţământului pe anul 1928‑1929 consemna existenţa a 29 biblioteci poporale. În timpul preşedinţiei lui Alexandru Lupeanu‑Melin (1930‑1937) s‑a constituit o impresionantă reţea de biblioteci, pe care le înzestrează cu cărţi şi le îndrumă atent activitatea.
Primele biblioteci ale ASTREI au apărut odată cu primele Despărţăminte. Numărul lor a crescut pe măsura creării agenturilor (cercurile culturale). Preotul şi învăţătorul aveau misiunea de a organiza activitatea bibliotecilor. Multe dintre biblioteci funcţionau pe lângă parohii sau şcoli. Vasile Stroescu a susţinut financiar programul de difuzare a cărţilor pentru popor. Aceste biblioteci, se scria în raportul pe 1922‑1923, sunt adăpostite mai ales în şcoală, învăţătorul fiind, în cele mai multe cazuri, secretarul agenturii. Numai în puţine comune agentura îşi avea dulapul necesar pentru bibliotecă.[7]
În perioada interbelică se remarcă o creştere sensibilă a bibliotecilor poporale. Din rapoartele anuale de activitate ale Despărţământului se constată creşterea numărului de biblioteci, care au avut efecte benefice asupra comunităţilor rurale. Toma Cocişiu semnala bibliotecarilor din cercurile culturale ale Despărţământului Blaj, în majoritate dascăli şi preoţi, să înceapă activitatea prin lecturi prezentate ţăranilor cu prilejul sărbătorilor, ori duminica, după liturghie sau după vecernie, deoarece el credea că fiecare carte oferită unui ţăran trebuie mai întâi explicată şi comentată.
Comitetul Despărţământului Blaj, în rapoartele de activitate din perioada 1930‑1945 consemnează existenţa bibliotecilor poporale, cu numărul volumelor de cărţi trimise de la centru. Bibliotecile ajunseseră să însumeze circa 2.000 de volume. Cărţile erau citite îndeosebi în lunile de iarnă. În 1926, consilierul juridic Ioan Bianu, vicepreşedintele Despărţământului Central Judeţean Târnava Mică (Blaj) aprecia că bibliotecile cercurilor culturale din comunele Ţapu, Biia, Pănade au devenit „instituţii vii, care împart lumină şi porniri nobile”.[8] În 1930, Direcţia Educaţiei Populare din Bucureşti a donat bibliotecilor ASTREI din Pănade şi Bucerdea Grânoasă importante cantităţi de cărţi.[9]
Există referiri la lecturile preferate ale publicului ASTREI. Ţăranii manifestă interes pentru textele istorice de popularizare, pentru povestiri istorice şi legende inspirate din viaţa şi faptele lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazu. Locuitorii comunelor (Roşia de Secaş, Lunca, Micăsasa, Crăciunelul de Jos, Mihalţ) citeau cu interes cărţile cu caracter economic, despre zootehnie, horticultură şi cultivarea pământului.
În 1893, în cadrul Adunării Generale a Despărţământului, ţinută la Roşia de Secaş, directorul Despărţământului susţine « lipsa de a se întemeia pretutindenea agenturi de ale Asociaţiunii. »[10] Prin urmare, se hotărăşte înfiinţarea agenturii şi a bibliotecii alegându‑se un comitet de conducere. Numai că biblioteca nu funcţionează doar câţiva ani.
În anul 1896 existau biblioteci poporale în comunele: Roşia, Biia, Sâncel şi Cenade. În 1897 se mai înfiinţează 3 biblioteci în comunele: Cergău Mare, Mihalţ şi Lunca. Din raportul Despărţământului trimis Conducerii Centrale de la Sibiu şi tipărit în revista „Transilvania”, rezultă că la sfârşitul anului 1897 existau 7 agenturi cu biblioteci poporale în comunele: Roşia, Biia, Mihalţ, Sâncel, Cenade, Cergău Mare şi Lunca: „Anul trecut erau biblioteci şi agenturi în comunele Roşia, Biia, Sâncel, Cenade, Cergău şi Mihalţ şi anul acesta s‑a mai înfiinţat un în comuna Lunca. Avem până acum şapte agenturi şi şapte biblioteci. Pentru fiecare am procurat cărţi în valoare de 15 flori plus că le‑am abonat şi Foaia poporului pe anul întreg. Efectul se resimte. Din rapoartele primite din agenturi apare că gustul de cetire să lăţeşte tot mai mult”.[11]
Prin noua arondare din anul 1899 Despărţământul avea 10 agenturi culturale cu biblioteci poporale în comunele: Roşia de Secaş, Cenade, Cergău Mare, Veza, Tiur, Mihalţ, Sâncel, Biia, Lunca şi Micăsasa. Din rapoartele primite de la agenturi reiese că „toate bibliotecile prosperează, cărţile sunt citite cu mult zel, mai cu seamă în timpul de iarnă; cititorii au lipsă de cărţi noi”.[12] Comitetul a procurat pentru fiecare bibliotecă câte 20 de exemplare din poeziile lui George Coşbuc, aşa cum reiese din Raportul de activitate al Comitetului Despărţământului Blaj pe anii 1899‑1900.[13]
În comunele aparţinătoare Despărţământului, după noua arondare, din anul 1899, se organizează agenturi şi biblioteci poporale: Bucerdea Grânoasă, Cisteiul Român, Crăciunelul de Jos, Ciufud, Tiur, Veza, Mănărade, Lupu, Spătac, Cenade, Cergău Mare, Cergău Mic, Beşineu, Ohaba, Colibi, Tău, Roşia de Secaş, Ţapu, Şoroştin, Broşteni, Iclod, Sâncel, Pănade, Spini, Biia, Valea Sasului, Bălcaci, Sânmiclăuş, Şona, Jidvei, Chesler, Micăsasa, Tăuni, Glogoveţ, Lunca, Lodroman, Mihalţ, Obreja.
În adunarea ţinută la Cergău Mare (27 septembrie 1903) se constată, totuşi, „indiferentismul” din partea membrilor Despărţământului, aşa cum rezultă din procesul‑verbal al adunării cercuale. În scurt timp, revista „Transilvania” publică un apel adresat Despărţământului Blaj din partea Comitetului Central Sibiu, care îşi exprimă dorinţa „ca acest Despărţământ, cândva unul dintre cele mai active, să‑şi restabilească vechea reputaţiune, în timp cât mai apropiat”.[14]
Noul director al Despărţământului, Ioan F. Negruţiu, în raportul pe anul 1907 exprimă aceeaşi stare de nemulţumire: „deşi Despărţământul a depus eforturi susţinute pentru promovarea ideilor ASTRA în întreaga zonă, mobilizarea satelor a fost greoaie. Mai mare activitate au desfăşurat agenturile: Sâncel, Cergău Mare, Roşia şi Spini”.[15]
În acelaşi raport, sunt menţionate 11 agenturi şi 11 agenturi biblioteci poporale în cadrul Despărţămnântului, precizându‑se şi numărul volumelor şi numărul cititorilor.
Până la 1918, rolul preoţilor în cadrul Asociaţiunii a fost covârşitor, în condiţiile în care Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco‑Catolică erau singurele instituţii româneşti cu structuri stabile pe întreg teritoriul provinciei. Cultura pătrunde în popor prin biserică, principalele mijloace de atragere a sătenilor erau acum prelegerile populare şi şezătorile. În viziunea nouă ele erau însoţite de programe artistice, pe care Despărţământul le organizează în colaborare cu şcolile Blajului şi cu învăţătorii din satele vizitate.
În anul 1913 Despărţământul avea 15 agenturi (cercuri culturale) în comunele: Biia, Cenade, Cergău Mare, Crăciunel, Lunca, Micăsasa, Mihalţ, Roşia de Secaş, Sâncel, Spini, Tiur, Veza, Ţapu, Ciufud şi Ohaba. Directorul Despărţământului ales în 1913, A. C. Domşa, organizează prelegeri poporale în cercurile amintite. Aceste manifestări câştigă interes deosebit prin participarea şcolilor din Blaj, care susţin programe de cântece şi recitări. Comitetul a stăruit pe lângă cercurile culturale să atragă cât mai mulţi intelectuali şi ţărani luminaţi la aceste manifestări culturale.
În anul 1914 prelegerile ţinute în cele 16 cercuri ale Despărţământului sunt bine primite pentru că aduc teme de interes general: „Oameni mari ai neamului” (Gavril Precup), „Viaţa şi opera lui Nicolae Grigorescu” (Flaviu C. Domşa), „Microbii” (dr. V. Hâncu), „Istoria lui Ştefan cel Mare”, „Istoria lui Mihai Viteazu” (prof. Ştefan Pop), „Telegrafia fără fir”, „Din lumea stelelor” (M. Şerban), „Căile minţii lui Dumnezeu”, „Rolul femeii române în lumina creştinismului” (dr. I. Rusu şi dr. Alexandru Nicolescu), „Apa ca factor biologic”, „Gheţarii” (Alexandru Borza). Temele prezentate şi numărul mare al ascultătorilor dovedeşte evoluţia satului românesc, ca urmare a eforturilor ASTREI de aplicare a unor măsuri eficiente de propagandă culturală.
În anul 1914, Vasile Stroescu, marele binefăcător basarabean, a pus la dispoziţia ASTREI suma de 25.000 coroane pentru a înfiinţa 30.000 de biblioteci poporale, cu cărţi cumpărate şi tipărite în acest scop.[16] Din această sumă s‑au oferit ajutoare, pentru organizarea cercurilor şi a bibliotecilor poporale, iar Despărţământul Blaj a beneficiat de 50 coroane, la fel şi Despărţămintele Abrud‑Câmpeni, Aiud‑Teiuş şi Alba‑Iulia.[17] Deşi Despărţământul se lupta cu greutăţi materiale serioase, Comitetul s‑a străduit să răspândească cultura naţională în rândul ţărănimii şi să dezvolte aceste organisme.
Bibliotecile Cercurilor Culturale s‑au îmbogăţit cu broşuri din Colecţia intitulată „Biblioteca poporală” a Asociaţiunii şi câte un calendar ASTRA. Despărţământul de plasă Diciosânmărtin îşi începe raportul pe anul 1936 cu constatarea: „Asociaţia ASTRA, unica societate netulburată de undele vijelioase ale politicianismului şi neveştejită de calculele imperioase ale regionalismului miop şi ale confesionalismului, are la baza activităţii sale cele mai sfinte idealuri de luminare şi culturalizare ale poporului nostru de la oraşe şi sate”. Se constată o intensificare a activităţii din cercurile culturale pe când bibliotecile desfăşoară o activitate laborioasă. Bibliotecile s‑au înzestrat cu noi volume trimise de ASTRA şi alte edituri din ţară.[18]
[1] „Transilvania”, XIV, nr. 13‑14/1‑15 iulie 1883, pag. 102‑106; Apud Pamfil Matei, op. cit., pag. 229
[2] Ştefan Manciulea, „Timotei Cipariu şi ASTRA”, Blaj, 1943, pag. 86
[3] Idem Ibidem, op. cit., pag. 93
[4] „Transilvania”, XXI, nr. 1/15 ian. 1890, pag. 9‑13; Pamfil Matei, op. cit., pag. 229
[5] Pamfil Matei, op. cit., pag. 251
[6] Idem Ibidem, pag. 231
[7] „Transilvania”, 54, august‑septembrie 1923, nr. 8‑9, pag. 306
[8] „Transilvania”, 1926, nr. 8‑9, pag. 483
[9] „Transilvania”, 61, iulie 1930, nr. 7‑10, pag. 95; Apud Valer Moga, op. cit., pag. 413
[10] Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Alba, Fond Astra, Despărţământul Blaj, Protocolul Adunării, Fila 217
[11] Raportul despre activitatea Comitetului Despărţământului XI Blaj, perioada 8 august 1897‑31 iulie 1898, Arhivele Naţionale, D Al, Dosar nr. 60/ 97‑8, fila 47, Apud „Transilvania”, nr. 4, Sibiu, 1898, pag. 214
[12] Dosar nr. 7/1899‑1900, fila 73
[13] Idem Ibidem, fila 73
[14] „Transilvania”, an XXXV, 1904; „Analele Asociaţiunii”, nr. 1, 1904, pag. 27
[15] Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Sibiu, Fond Astra, Despărţământul Blaj, Raportul general despre activitatea Despărţământului Blaj în cursul anului 1907, 6 pag.
[16] „Transilvania”, anul XLV, 1 ianuarie 1914, nr. 1, pag. 39
[17] Idem Ibidem, pag. 120
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu