Manuscrisele Mihai Eminescu facsimilate

Nici un rând din Eminescu nu trebuie să se piardă

Primul volum al manuscriselor eminesciene a apărut în ziua în care se împlineau 155 de ani de la naşterea marelui nostru poet naţional, o ediţie-facsimil (însoţită de un CD), coordonată de Academia Română, tipărită la Regia Autonomă Monitorul Oficial şi apărută la Editura Enciclopedică.

Volumul, primul dintr-o serie de 23, cuprinde creaţiile poetului din manuscrisul românesc nr. 2254, din perioada studiilor şi aceea ieşeană (1866-1878), aflat, ca toate celelalte în colecţiile bibliotecii Academiei Române: piese de teatru (Petru Rareş, Ştefan cel Tânăr, Mira, Andrei Mureşanu, Cel din urmă muşatin, Gruie Sânger, Bogdan-Dragoş, Decebal, Alexandru Lăpuşneanu), traduceri (Histrion de Guillom Jerwity, Timon din Atena de Shakespeare), versuri (Ondina, Mortua est, Daiana, fata cea nebună, Iubito, dulce înger, Călin Nebunul, Scrisoarea a II-a, Povestea teiului, Strigoii, Despărţire, Atât de fragedă, Călin – file de poveste), publicistică, cronică dramatică, dicţionar de rime – fragmentarium.

Volumul mai cuprinde şi un studiu dedicat odiseei acestor caiete, semnat de profesorul Gabriel Ştrempel, directorul general al Bibliotecii Academiei Române, o prezentare a „caietelor” facsimilate, de Gabriela Dumitrescu şi „în loc de colofon”, profesorul Mircea Dumitrescu aduce un elogiu pe deplin meritat tehnicii digitale care a permis o copiere fidelă a manuscriselor lui Eminescu.

Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, iniţiatorul şi coordonatorul programului, a subliniat în repetate rânduri că această apariţie reprezintă împlinirea unui ideal pe care l-au avut mai întâi Nicolae Iorga, care spunea că „Nici un rând din Eminescu nu trebuie să se piardă”, apoi, Constantin Noica, cel care a iniţiat o adevărată campanie pentru facsimilarea manuscriselor lui Eminescu. Manuscrisele lui Eminescu au fost donate în 1902 de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române şi, de-a lungul anilor ele au fost cercetate, descifrate şi valorificate de mari eminescologi, precum Perpessicius, George Călinescu, Dimitrie Vatamaniuc ş.a. Acum, starea lor este de o „vulnerabilitate maximă” şi, practic, „nu mai pot fi consultate”.

Tehnologiile avansate au permis o facsimilare de cea mai bună calitate, aşa încât ele vor putea fi cercetate sub această formă. În derularea proiectului, primul pas a fost făcut în 1999, când, Ion Caramitru, pe atunci ministru al Culturii şi Cultelor a alocat fondurile necesare realizării acestui proiect şi pentru achiziţionarea unui scaner performant, urmând ca Ministerul Culturii şi Parlamentul să spijine acest demers şi pentru volumele următoare.

În 15 ianuarie 2006, cu ocazia împlinirii a 156 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu, au fost lansate volumele II-VI (apărute în 2005) din ediţia facsimilată a manuscriselor eminesciene, ediţie coordonată de academicianul Eugen Simion şi editată de Editura Academiei Române şi Editura Enciclopedică. Costul total al tipăririi celor 23 de volume a fost estimat la 30 miliarde lei, potrivit lui Ioan Onisei, secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor. Proiectul prevedea ca următoarele 22 volume să vadă lumina tiparului în următorul interval de 2 ani şi 6 luni.

Conducerea Editurii Academiei Române a hotărât să doneze un exemplar principalelor biblioteci din ţară, Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Alba figurând printre bibliotecile nominalizate. Aşadar, începând cu 1 martie 2006, cititorii interesaţi pot consulta la sediul bibliotecii din Alba Iulia, la Sala de lectură, volumele II-VI din Manuscrisele Mihai Eminescu facsimilate.

Mioara Pop