Ţara Chioarului a colindat Ţara Bârsei

« RUGA SĂTENILOR DE LA BUCIUMI PENTRU SĂCELE »

- Reportaj -

„De drumeţul care cântă să nu te temi ...

e un om bun la inimă şi milostiv ... ”

Ion Creangă

I-am descoperit la Dej cu prilejul Centenarului Adunărilor Generale ale Asociaţiunii ASTRA, în toamna anului 2004. De fapt, acolo au cântat numai femeile, „nanele” cum se zice, cu respect, pe la noi prin Ardeal. De atunci pot spune că mi-au atras atenţia prin puritatea şi naturaleţea, vioiciunea cu care aceste ţărănci cântau sub conducerea unui adevărat profesionist şi om de suflet - profesoara de muzică dr. Gabriela Ion de la Baia Mare.

În 2009, la Şomcuta Mare, tot cu ocazia Adunării Generale ASTRA, ne-am reîntâlnit. L-am cunoscut atunci şi acolo pe dl. Teodor Hăgan, baciul, de fapt preşedintele Asociaţiei Corale „Buciumenii Chioarului”, din satul Buciumi. Un bărbat voinic, calm şi echilibrat. Ne-am împrietenit repede în faţa unui păhărel de horincă, de domnia sa păstrată pentru „zile mari” sau pentru „oaspeţi de seamă”. Am „vorovit” atunci de una, de alta. În vara lui 2010, pe la finele lunii august, am tras o fugă până la Şomcuta Mare unde avea loc Festivalul coral „Valentin Băinţan”, la Finteuşu Mare, ocazie cu care am invitat (ca la nuntă!) pe membrii Asociaţiei Buciumenii Chioarului la Săcele şi Braşov, în zilele de 4, 5 şi 6 decembrie 2010, pentru a colinda Ţara Bârsei după datină. Invitaţia şi programul au fost acceptate cu mare plăcere. Au urmat pregătiri febrile de ambele părţi. Dar, fără aportul câtorva „piloni” de bază ai sponsorizării, vizita aceasta nu s-ar fi materializat nicicând. Se cuvine să îi numim pe binefăcători: Inspectoratul Şcolar şi Consiulul Judeţean Braşov, Primăriile şi Consiliile Locale din Şomcuta Mare şi Săcele, Parohiile ortodoxe Turcheş I şi Baciu din cadrul Protopopiatului Săcele. Acestora li se adaugă şi unele firme, persoane fizice etc, care din modestie au ţinut să-şi păstreze anonimatul şi cărora le mulţumim şi pe această cale.

Parafrazând titlul celebrei cărţi a lui John Reed „Zece zile care au zguduit lumea”, afirmăm, în cunoştinţă de cauză, că sosirea Buciumenilor în Ţara Bârsei, în cele trei zile de sărbătoare menite a declanşa aici cortegiul colindelor şi al obiceiurilor de iarnă, prin cântecul şi portul românesc din partea de Nord a Ardealului, a „zguduit” fiinţa şi spiritualitatea săcelenilor ce au avut ocazia de a-i cunoaşte pe oaspeţi în splendoarea şi plenitudinea valorii lor artistice înalte şi inconfundabile. În fruntea ansamblului (cca. 40 de persoane) s-au aflat cei trei vajnici „colonei” ai turneului astrist: domnii prof. Vasile Albu, preşedintele despărţământului Astra „Chioar” de la Şomcuta Mare, Teodor Hăgan, preşedintele Asociaţiei Corale „Bucumenii Chioarului” şi prof. Octavian Butuza, poet, publicist, redactor şi talentat comentator, realizator de televiziune la Studioul Teritorial din Baia Mare. Distinşii oaspeţi au vizitat mai întâi Muzeul Primei Şcoli Româneşti din Şcheii Braşovului, unde primirea şi explicaţiile pertinente ale neîntrectului cercetător braşovean, părintele prof. dr. Vasile Oltean, le-au lăsat colindătorilor o impresie superlativă.

Aceeaşi primire afectivă le-a fost apoi rezervată, în centrul Braşovului, la Librăria „Şt. O. Iosif” unde dl. Virgil Oniţă, un ardelean de pus la inimă, şi-a întâmpinat colindătorii cu cuvinte alese şi cu daruri, asigurându-i de dragostea şi preţuirea sa şi a doamnei Ana Oniţă, în această adevărată citadelă a cărţii din oraşul lui Coresi şi Honterus.

Duminică 5 decembrie 2010 a fost „ziua de foc” a turneului. Afară era frig. Peste noapte a nins bogat şi aerul tare arăta că suntem la poalele Tâmpei. Cineva a fost de părere, în ajun, că doamnele coriste să nu se îmbrace în portul popular, la Săcele (n.n. ca să nu răcească?!), neglijând în felul acesta efectul minunatelor straie la care ţinem atât de mult. Personal n-am fost de acord. Cum aşa?! Nu, nu, lucrul acesta nu se poate întâmpla pentru că stricăm totul şi-ar fi păcat. Sunt ascultat şi îmi revin din „cumplita” supărare. Pornim spre Săcele. A nins bogat toată noaptea şi Dumnezeu a primenit Plaiurile Săcelene cu o hlamidă imaculată amintindu-ne de solemitatea portului vechilor mocani săceleni întemeietori de ţară, limbă şi datini, păstrători ai credinţei strămoseşti în toate timpurile. Maşina Poliţiei Comunitare ia delegaţia în primire şi se face un scurt popas la Muzeul de Etnografie din localitate. „Mic şi fermecător” edificiul cultural se constituie astfel într-un veritabil „prolog” al vizitei doriţilor şi îndrăgiţilor noştri oaspeţi.

Este ora 9,45’. Autocarul ajunge în Piaţa Unirii de la Turcheş, al doilea cartier istoric al Săcelelor. Colindătorii sunt salutaţi „la scară” de însuşi edilul-şef al municipiului – dl. ec. Radu Florea Nistor, primarul urbei, care în această primă zi de iarnă autentică are serioase probleme cu conductele de apă şi cu deszăpezirea drumurilor. Este „în haine de lucru” cum s-ar spune, dar foarte bucuros de întâlnirea cu oaspeţii. Clopotele anunţă solemn sosirea invitaţilor. În biserica părintelui Eugen Emil Beleuţă, cea mai veche din Săcele, datând de pe al sfârşitul secolului al XVIII-lea, e cald, poate prea cald. Părintele Beleuţă slujeşte cucernic. A început Sf. Liturghie, iar corul sătenilor de la Buciumi asigură răspunsurile în faţa enoriaşilor şi a altor credincioşi din oraş. Ceea ce aude şi vede asistenţa e ceva de-a dreptul dumnezeiesc. Cu toţii suntem curioşi dar şi vrăjiţi de înalta forţă interpretativă a melosului frumoaselor pricesne şi răspunsuri la slujbă fără de cusur. Cine sunt aceste femei elegant şi impecabil costumate?! Dar aceşti viguroşi bărbaţi? Ce fain cântă!... afirmă, în şoaptă, o credincioasă. Şi tot şoptit îi precizes că sunt ţărani, ţărani autentici dintr-un sat aflat undeva în Nordul Ardealului, la Porţile Maramureşului. Să-i apere şi să-i ocrotească Bunul Dumnezeu pentru bucuria şi darul ce ni le-au oferit în pragul Sărbătorilor. La sfârşitul slujbei, dl. Hăgan îi înmânează o Diplomă de Excelenţă părintelui Beleuţă „... în semn de recunoaştere a meritelor în iniţierea şi organizarea acestei manifestări”. Se cântă „Mulţi Ani trăiască”! În faţa şcolii şi în „tinda bisericii” se face poza de grup.

Spre seară, la Centrul Cultural „Reduta” din Braşov are loc Gala Concertului din cadrul Festivalului muzical „Ţara Chioarului colindă Ţara Bârsei”. Spectatorii, în număr impresionant (aproape jumătate din asistenţă tineri), sunt întâmpinaţi, după datină, în hol, cu colinde şi melodii populare din Ţara Bârsei în interpretarea unui talentat grup de instrumentişti din comuna Dumbrăviţa Bârsei. În sală sunt prezente oficialităţile locale în frunte cu Excelenţa Sa, dl. Ion Ochi, vicepreşedinte al Consilului Judeţean Braşov, de alţi reprezentaţi ai admninistraţiei locale. Se află în sală preoţi, profesori şi elevi de la şcolile şi liceele din municipiile Braşov, Săcele şi împrejurimi, un numeros şi entuziast public meloman şi nu numai.

După deschiderea făcută de către directorul Centrului Cultural, actorul Marius Cisar, şi de subsemnatul, în calitate de gazde, „cârma” spectacolului este preluată de dl. Octavian Butuza. Cu şarmul inegalabil al domiei sale prezintă formaţiile corale invitate. Deschid două renumite coruri braşovene; este vorba de „Concentus”, dirijor prof. Marius Modiga şi „Astra” sub bagheta maestrului prof. dr. Ioan Oarcea.

Colinde, colinde ... e vremea colindelor. În aceste zile braşovenii sunt „răsfăţaţi” de prezenţa lui Ştefan Hruşcă şi Fuego ... dar şi de cele trei formaţii corale, adevăraţi ... „Crai de la Răsărit”. În antracte susţin scurte recitaluri Sergiu Pungă (R. Moldova) şi George Echim (Braşov). Primul, proaspăt absolvent al Conservatorului de muzică din Braşov, interpretează magistral piesa „Panis Angelicus” a cunoscutului compozitor Cesar Franck, iar al doilea interpret este un cunoscut avocat braşovean înveşmântat în atrăgătorul costum năsăudean din satul său natal, Monor. Cântă cu patos şi simţire românească melodia populară „Bună dimineaţa, nană!” din repertoriul lui Ioan Bocşa şi întru întâmpinarea „vedetelor” spectaloclului: BUCIUMENII CHIOARULUI!

Din nou colinde, din neam în neam răsună iarăşi la noi, la Săcele şi la Braşov, străbunele noastre colinde. O interpretare nobilă, firească, pusă la punct şi dădătoare de autentic fior artistic, cum numai puritatea unor glasuri instruite o pot face. Vorba versului domnului Butuza: „... E fior de iarnă divină la Săcele ... ” (n.n. şi la Braşov), fascinaţie în sufletul privitorilor ascultători. „Rugă”, „Măicuţă” sau „Călugărul din ţintirim” etc... Sala amuţeşte. Din nou ropote de aplauze. La sfârşit, corurile reunite interpretează „O, ce veste ninunată!”, poate şi un omagiu adus autorului: marele compozitor şi dirijor braşovean Gheorghe Dima. Tuturor formaţiilor le este atribuită distincţia specială a despărţământului Astra „Fraţii Popeea” Săcele: „Diploma MAGNA”, „... în calitate de mesageri de frunte ai artei corale interpretative din România ...”, apoi albume, medalii, bomboane de ciocolată „GRAZZIA”, îmbrăţişări şi măgulitoare alocuţiuni. Se atribuie, în continuare, Diplome de Execelenţă atât din partea gazdelor cât şi a oaspeţilor. Un superb coş cu flori vine din partea Consiliului Judeţean Braşov.

După spectacol, scurte impresii: Doamna notar Andreea Maria Albu: „Vă spun drept că-n cele două ceasuri şi ceva m-am simţit parcă transpusă într-o altă lume, mai bună şi mai curată, zău, ceva rupt din rai! ... În rest, păcat că asemenea apariţii inedite sunt atât de rare în peisajul nostru cotidian atât de cenuşiu şi de tern în ultimii ani.” Iar dl. Dumitru Chiriţoiu, directorul general al revistei „România Turistică”, observa faptul că „... Nu-mi aduc aminte ca Braşovul să fi fost onorat în ultimii ani de un asemena cor de ţărani instruiţi, o formaţie de excepţie, cu oameni de excepţie ... Felicitări Astrelor de la Săcele şi Şomcuta Mare”.

Oraşul străluceşte sub povara zăpezii şi a ghirlandelor multicolore ce anunţă Crăciunul. Ne îndreptăm din nou spre Săcele, de data asta la un binevenit banchet oferit de Astra săceleană, la Salonul medieval „Odăile Lupului” din centrul localităţii. După această zi de veritabil „travaliu cantabil”, cei de la Chioar au dreptul la câteva clipe de destindere. Dl. Ştefan Lupu – anfitrionul nostru – care e şi vicepreşedinte al Astrei Fraţii Popeea - îi întâmpină pe oaspeţi cu nelipsitul „urlet al lupului” şi le urează, în continuare, o seară plăcută, care se dovedeşte a fi fost de neuitat. Către miezul nopţii se anunţă sosirea ... Sf. Nicolae, „Moşul” darnic care umple ghetuţele copiilor cu daruri. Locotenenţii noştri Durby, Levi şi Tarciziu aduc trei săculeţi cu modeste daruri (deh, e doar perioadă de criză!) pentru îndrăgiţii oaspeţi. Cu toate că lumea e obosită, antrenul se menţine la cote rezonabile. Noaptea, pe la cântători, zeul viselor Morfeu îi leagănă în braţele-i generoase pe colidătorii de la Buciumi.

A treia zi şi ultima e mare sărbătoare creştină: Ziua Sf. Ierarh Nicolae iar colindătorii vor ajunge la hramul bisericii ortodoxe de la Baciu-Săcele, despre care savantul Nicolae Iorga spunea că „... are catapeteasma cea mai frumoasă din toată Ţara Bârsei”.

Este ora 10,00. Pe deal, biserica „băcifălenilor” geme de lume. Din nou o parte dintre săceleni sunt „blagosloviţi” de încântătoarele „replici” ale valorosului cor mixt de la Buciumi, cor de ţărani frumos înveşmântaţi şi azi, mândri purtători ai solemnului lor port naţional. Părintele paroh Vergilius Urzică este vădit emoţionat de prezenţa coriştilor la sărbătoarea hramului şi cu delicată pornire şi binecuvântată vorbă laudă efortul şi talentul buciumenilor dar şi audienţa extraordinară a credincioşilor în fruntea cărora se află din nou primarul Săcelelor. Dl. Hăgan îi atribuie părintelui Urzică aceeaşi „Diplomă de Excelenţă”. Între timp a dat soarele. Facem un „tur de forţă” până la Brădet, o modestă zonă de agrement din împrejurimi. Săcelele e lung de peste 7 km. Străbatem în goana autocarului: Baciu, Turcheş, Cernatu, Satulung – toponime familiare localnicilor. Rând pe rând este admirată natura plaiurilor ninse, barajul de la Tărlung, uzina „Electroprecizia”, bustul lui Eminescu (unic în Ţara Bârsei!) şi altele.

La ora 13,30’ primire oficială la Primăria Municipiului Săcele. Pâine şi sare, cozonac. Copiii din Ansamblul Folcloric „Astra” îi întâmpină ceremonial şi se alătură colindătorilor. Dl. primar Nistor îşi depăşeşte cu greu emoţia şi-i salută din nou (a câta oară?!) cordial pe distinşii musafiri din Ţara Chioarului care au adus bucurie şi balsam în inimile săcelenilor demonstrându-le că muzica vocală, corurile tradiţionale sunt un bun inestimabil al comunităţilor noastre. Li se dă cuvântul oaspeţiolor. La această întâlnire de suflet sunt prezenţi şi câţiva consilieri iubitori de cultură şi artă: d-na Nicoleta Voicescu, domnii Cosntantin Zavarache, Nicolae Coliban, Lucian Zangor, Petre Gheorghiţă Mutu, Geo Stoea şi câţiva funcţionari ai primăriei dornici să participe şi ei la eveniment. În cinstea primarului se interpretează din nou „Corul robilor” din opera Nabucco de Giuseppe Verdi.

Cu ultime forţe, asemenea unor ostaşi biruitori pe câmpul de luptă, colindătorii îşi încheie periplul lor vizitând impunătoarea Catedrală Ortodoxă a municipiului unde tânărul preot paroh Laurenţiu Milotoiu îşi stăpâneşte printre lacrimi, cu greu, emoţia atunci când „Ruga” buciumenilor răsună tulburător sub cupola lăcaşului de cult, simbol ar mândriei săcelenilor, edificiu înălţat eroic pe la mijlocul secolului al XIX-lea cu lacrimi şi sânge. O privesc discret pe Doamna „MAREŞAL” dr. Gabriela Ion. A răguşit şi este la capătul puterilor dar nu se lasă. I se citeşte pe chipu-i obosit o rază de lumină şi bucurie visată de-acasă: CORUL ŢĂRANILOR dirijat cu atâta măestrie de Domnia Sa, a obţinut în faţa săcelenilor şi a braşovenilor nota 10 (zece) cu FELICITĂRI!

Cuvintele noastre de mulţumire încep să fie de prisos. Oare de ce momentele acestea sacre sunt atât de rare pe la noi?! Avem astăzi atâta nevoie de ele. Şi, fugar, la scara autocarului, printre îmbrăţişări şi felicitări, consemnez totuşi şi un fragment de gând din partea profesorului de literatură română, dl. Cornel Cosmuţa, membru al corului: „Ceea ce a surprins în acest turneu al nostru, de fapt foarte reuşit, a fost mobilizarea exemplară a oamenilor la actul de cultură, coeziunea tradiţională a săcelenilor nedezminţindu-se nici de astă dată. Este o deschidere spre tradiţie, spre valanţele frumosului exprimat prin arta şi limbajul universal al cântecului ... ”

Iar noi ne încheiem aici reportajul cu fireasca bucurie de a întâmpina, în acest an, alături de admirabilii prieteni de la porţile Maramureşului Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, Crăciunul, Noul An 2011 şi Jubileul de 150 de ani de la înfiinţarea ASTREI, la Sibiu în anul 1861, prin această manifestare de excepţie, care ne uneşte în continuare definindu-ne dorurile şi identitatea culturală la care ţinem atât de mult.

Prof. Liviu DÂRJAN

Preşedintele despărţământului Astra „Fraţii Popeea”

Săcele - Braşov