Recent, editura Dacia XXI din Cluj-Napoca a inaugurat o nouă colecţie cu bătaie lungă, intitulată „Doctoralia”, al cărei prim număr a fost consacrat publicării tezei de doctorat susţinută în 2008 la Universitatea „1 Decembrie 1918” de către Claudia Oancea – Raica, intitulată „Cultură şi literatură în presa blăjeană interbelică”. Cartea de care vorbim acoperă practic două secole de presă periodică apărută în oraşul de pe Târnave, botezat de cărturarii timpului „Mica Romă” şi reprezintă o contribuţie esenţială pentru orice cercetător interesat de viaţa culturală şi de creaţia literar-artistică a Blajului.
Incursiunile în trecutul cultural şi literar al unei naţii prin cercetarea atentă a factorilor de presă care au consolidat ideile epocii sunt astăzi tot mai numeroase şi primite cu mult interes de către specialişti şi de către publicul larg cititor. Iată de ce ni se pare de mare însemnătate tema pe care şi-a propus s-o investigheze tânăra profesoară Claudia Oancea de la Colegiul Pedagogic din Blaj, deoarece trecutul revuistic blăjean face parte intrinsecă dintr-un spaţiu cultural cu mari repercusiuni asupra întregii culturi transilvănene începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi acoperind întreg câmpul de manifestare al perioadei interbelice. Pe de o parte, avem de-a face cu o valoroasă contribuţie de istorie locală, având în vedere faptul că Blajul a reprezentat încă de pe vremea lui Inochentie Micu Klein principalul centru educaţional şi religios al religiei greco-catolice, iar pe de altă parte influenţa acestuia în mediile cărturăreşti transilvănene a fost una esenţială, atât prin scrierile elaborate şi promovate, cât şi prin acţiunea de direcţionare politică. Avem în vedere faptul că „Supplexul” de la 1791 a fost conceput şi dat la lumină de către un mănunchi de patrioţi proveniţi din mediul blăjean, după cum revoluţia de la 1848 a fost diriguită de o seamă de cărturari ai Blajului preocupaţi nu numai de educaţia şi formarea tinerelor generaţii, ci chiar de a neamului românesc în ansamblul său. De aceea, autoarea îşi şi intitulează primul capitol al cărţii „Timotei Cipariu şi începuturile presei blăjene”, prin el făcându-se legătura necesară cu tradiţiile revuistice ale Blajului din epoca prepaşoptistă şi paşoptistă, moment în care se simţea nevoia mai mult ca oricând a unor gazete cu rol de îndreptare şi călăuzire a maselor, de formare a conştiinţei lor naţionale. Nu este astfel întâmplător faptul că primul organ de presă scos la Blaj de către Timotei Cipariu s-a chemat „Organul luminării”, deoarece de „luminare” aveau nevoie toate clasele sociale din Transilvania acelui timp. Atunci când a izbucnit revoluţia, Cipariu a schimbat titlul foii sale în acela de ”Organul naţional”, ca apoi, după stingerea confruntărilor armate să o intituleze „Învăţătorul poporului”. În acelaşi timp,autoarea nu neglijează nici o clipă rolul important la profesorului blăjean în calitatea sa de sfătuitor principal al lui G.Bariţiu în îndrumarea periodicelor sale în perioada 1838-1847,atunci când el n-a obţinut încă aprobare pentru a-şi scoate propriile gazete.
Efortul principal au autoarei cărţii de faţă se concentrează însă asupra perioadei interbelice, reprezentând în concepţia sa efortul merituos al celei de a treia generaţii a Şcolii Ardelene, după marii înaintaşi ai perioadei iluministe şi paşoptiste. Dacă cele dintâi generaţii de cărturari blăjeni au fost fundamental scientiste,enciclopediste şi filologice, acum efortul noilor generaţii se mută în plan estetico-literar, prij creatori care s-au adăpat la izvorul şcolilor Blajului, şi-au făcut ucenicia în presa blăjeană şi au dus mai departe spiritul Blajului în mişcarea literară interbelică. E vorba de poeţii Aron Cotruş, Teodor Murăşanu sau Iustin Ilieşiu, de prozatorii Ion Agârbiceanu, Alexandru Ciura, Pavel Dan, Septimiu Popa, de eseiştii istoricii şi cercetătorii literari Ştefan Manciulea, Nicolae Comşa, Nicolae Albu, Zenovie Pâclişanu, Radu Brateş (Gh.I.Biriş),de filosoful Ioan Miclea, de folcloristul Traian Gherman. De omul de şcoală Toma Cocişiu etc. Toţi aceştia au reprezentat noua pleiadă a culturii şi literaturii blăjene, pleiadă pe care nici o antologie literară n-a putut cum să-i ocolească, dovadă ilustră fiind antologia „Povestitorii Ardealului”, realizată de Ion Breazu, şi el originar dintr-un sat de lângă Blaj, şi reluată de Ion Buzaşi într-o nouă ediţie. Acestor personalităţi modelatoare, autoarea ar fi putut să le dedice un capitol de sine stătător, deoarece mai toate firele acestei vaste şi complicate reţele de vase comunicante pleacă şi se unesc sub semnul activităţii lor rodnice. Acestei generaţii de cărturari post-paşoptişti, în rândul cărora trebuie să-i situăm şi pe Ioan Fekete Negruţiu, pe Ioan Raţiu, pe Al.Grama, Ioan Micu Moldovan, Ştefan Pop, Dimitrie Comşa, Ioan Gherman, Iacob Mureşanu şi alţii mai mulţi. Aflăm astfel că profesorul Ștefan Pop redactează între 1873-1880 revista „Economul”, primul organ periodic de economie al românilor din Transilvania, că Ioan Fekete Negruţiu editează „Foia scolastică”(1873-1914), că Iacob Mureşianu scoate şi el la Blaj cea dintâi revistă de cultură muzicală din Transilvania (1888-1907), „Musa română”. Un loc important în suita de reviste culturale ale Blajului acordă autoarea „Revistei politice şi literare”(1906-1914),apărută sub conducerea lui Iuliu B.Hodoş, Aurel Ciato şi Augustin Guţia, revistă la care colaborează şi Mihail Sadoveanu şi Emil Gârleanu, Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu, Al.Ciura, Ioan Adam, Nichifor Crainic, Aron Cotruş şi Teodor Mureşanu, G. Coşbuc, Corneliu Moldovanu, N.Dunăreanu, A.P.Bănuţ, Horia Petra-Petrescu, Ovidiu Hulea, Nerva Hodoş, M.Strajan etc. Dacă Cipariu oferise un model pentru presa politică şi filologică(„Archivu”,1867-1872),acum se pun bazele presei pedagogice, muzicale, economice, culturale, presă ce va cunoaşte o nouă diversificare în perioada interbelică, prin apariţia unei reviste dedicată culegerilor şi studiilor folclorice(„Comoara satelor”,1923-27), preocupărilor religioase(„Cultura creştină”, l9ll-1926;1934-1936) şi culturale(„Blajul”,1934-1936), reviste prin care gazetăria blăjeană atinge faza de apogeu. Marile publicaţii blăjene sunt tratate monografic, cu o atentă survolare a fiecărui număr, cu trimiteri şi date bibliografice, extrem de utile cercetătorului literar, cu o minuţioasă prezentare a direcţiilor principale de acţiune, cu popasuri îndelungi pe terenul poeziei, prozei, traducerilor, legăturilor cu literatura stăină, cu relevarea părţii ştiinţifico-culturale conţinute.
Un capitol aparte consacră autoarea ziarului „Unirea”, „foaie bisericească-politică”(1891-1918;1918-1945), şi a suplimentului său „Unirea poporului”(1919-1948), cea mai importantă publicaţie a Blajului, prin intermediul căreia se face difuzarea culturii şi literaturii blăjene în spaţiul general românesc şi se afirmă generaţiile de cărturari blăjeni în sânul culturii naţionale. Găsim aici un tablou ilustrativ al preocupărilor elitelor publicistice clujene şi a modului în care ele au înţeles să îmbine prestaţia literar-culturală cu cea religioasă, sub semnul unui vădit efort de integrare şi slujire a dezideratului naţional. Vom asista astfel la debuturile în literatură a unui mare număr din elevii Blajului, între care se remarcă scrisul de început al lui Ion Agârbiceanu (care semnează cu pseudonimul Alfius), cel al lui Aron Cotruş (pseudonimul Alco), al lui Teodor Murăşanu (pseudonimele Hyperion,P.Pădure), a lui Al.Ciura(pseudonimele Simin, Al.,Alfa etc.), Iustin Ilieşiu şi Aurel Ciato. Mai târziu, în perioada interbelică, o nouă generaţie literară îşi face apariţia la orizont, şi autoarea va da importanţa cuvenită prezenţelor revuistice ale lui Ștefan Manciulea,N.Albu, Radu Brateş, Pavel Dan, Coriolan Suciu, Ioan Miclea,Iosif E.Naghiu,Ion I.Ioanaş, Simion I.Crişan, Traian Gherman, Toma Cocişiu, Al.Lupeanu-Melin,Octavian Prie, Septimiu Popa etc. Prezenţei acestora în coloanele foilor blăjene li se adaugă colaborări de scriitori din alte ţinuturi ale ţării sau vizite de mare răsunet, cum este şezătoarea literară a SSR din aprilie 1923, când sunt prezenţi la Blaj scriitorii Liviu Rebreanu, Corneliu Moldovanu, Ion Agârbiceanu, Victor Eftimiu,Al.Cazaban, Ion Minulescu, Alfred Moşoiu, Mircea Rădulescu, Ovidiu Hulea. Un alt mod de a face vizibilă activitatea intelectualilor şi publiciştilor blăjeni este aceea de prezentare a colaborării lor la activităţile Astrei, fapt urmărit cu mare atenţie de autoare.
Bine ilustrat, prin raportări permanente la cultura şi literatura universală este sectorul de traduceri şi de prezenţe străine în paginile revistelor blăjene, ceea ce ridică mult profesionalismul şi calitatea echipelor de redactori, propulsând pe autorii lor într-o zonă europeană mult mai largă. Sunt de semnalat aici câteva noutăţi pe care autoarea le pune în evidenţă întâia oară, cum ar fi rândurile sale în care prezintă prezenţa la Blaj a doi călători şi valoroşi muzicieni de origine suedeză, precum şi a istoricilor Charles Upton Clark (american) şi Seaton-Watson (Scotus Viator,englez), dar şi a unor manifestări artistice închinate lui Goethe sau Mistral. Merită toată atenţia şi semnalarea prezenţei unor turnee teatrale de prestigiu sau ţinerea unor congrese cu rezonanţe naţionale(Congresul Ligii Culturale, de exemplu). Revista „Unirea” a fost sistată în 1937, din cauze nu pe deplin lămurite. Poate că era nevoie de o mai mare atenţie dată lămuririi împrejurărilor în care s-a produs acest declic.
Meritorii şi cu multă grijă pentru detaliu sunt redactate capitolele consacrate presei manuscrise blăjene, cea mai veche presă de acest tip din Transilvania, întrucât prima manifestare a acesteia s-a înregistrat la Blaj cu „Aurora” încă din 1838. I-au urmat apoi multe altele, cum ar fi „Dante”, „Viorelele”, „Buchetul”, „Constanţia”, „Speranţa”, „Columba”, „Dacia ferice”, „Filomela”, „Steluţa”, „Pefeanca”, „Cercetaşul” etc., alcătuind, aşa cum subliniază autoarea, un laborator de formare a tinerelor generaţii, cu „rol de neconstestat în pregătirea sistematică şi multilaterală a viitoarelor personalităţi din cultura şi literatura română”. Această tradiţie a presei şcolare a fost reluată şi în perioada interbelică, cu singura deosebire că revistele tineretului şcolar au fost tipărite. Intre acestea, autoarea semnalează prezenţa de mare efect a unora ca „Mlădiţe”(1938-1943), „Avânt tineresc”(1940-19410,„Răsai soare”(1931-1941), „Marianistul” (1933-1934). Prezenţa lor în peisajul cultural al Blajului se explică prin grija pentru educaţia de bună calitate pe care profesorii de aici o aveau faţă de tinerele generaţii, de unde prestigiul şi căutarea de care s-au bucurat şcolile Blajului pe tot acest parcurs.
Pe tot parcursul lucrării sale, autoarea dă dovadă de o bună plasare a fenomenului revuistic într-un cadru cultural mai larg, care să îmbrăţişeze toate manifestările şi iniţiativele cultural-artistice ale tineretului şcolar de aici. Prin materialul pus în circulaţie de autoare pătrundem în lumea miraculoasă a vieţii culturale a Blajului de fiecare zi, cu redarea exactă a „foii de temperatură” a epocii, a ecoului stârnit de această activitate şi nu în ultimul rând de personalităţile care se formează sau activează aici.
Abordând o temă de cercetare de maximă importanţă cultural-literară, cartea de faţă reprezintă o contribuţie meritorie de istoria presei, de istoria ideilor şi a culturii transilvănene, pe care mai vechiul centru iluminist al Blajului le-a perpetuat sau le-a scos la lumină ,ambalate într-o nouă formă în perioada interbelică. Istoria şi devenirea a cel puţin trei generaţii de cărturari şi de purtători de cuvânt al elitelor româneşti blăjene, cu lupta lor pentru o cultură de calitate, care să păstreze nealterat spiritul călăuzitor al Blajului pe plan naţional şi al progresului general.
Mircea Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu